O poveste de Crăciun

mos craciunPentru Maria,

O fetiță, care credea cu tărie în existența lui Moș Crăciun, aștepta cu nerăbdare ziua cea mare. Cu câteva zile înainte de Crăciun încrederea în existența Moșului îi fusese însă zdruncinată de o prietenă, careia îi spusese fratele ei mai mare că, de fapt, părinții sunt cei care aduc cadouri copiilor. Când a ajuns acasă, fetița i-a spus tatălui, extrem de dezamăgită, ceea ce a aflat. Acesta, luat total pe nepregătite, nu a putut decât să-i dea răspunsul clasic „Cine nu crede în Moș Crăciun, nu primește cadouri!”, care a avut din fericire efectul scontat.

Dacă în anii precedenți, fetița dictase părinților scrisoarea către Moș Crăciun, acum, fiind în clasa I, s-a apucat să scrie cu mânuța ei scrisoarea adresată Moșului. A pus-o pe calorifer, în locul cu noroc în care își pusese și cizmulițele în care Moș Nicolae i-a adus cadouri. Scrisoarea a stat la locul ei câteva zile, fără ca Moșul să o ia, spre dezamăgirea fetiței. Probabil nu avusese timp să treacă pe acolo, sau fetița nu fusese suficient de cuminte.

Într-o noapte, cu trei zile înainte de Crăciun, Moșul a luat scrisoarea și fetița a fost extrem de bucuroasă. Când s-a crăpat de ziuă, Moșul a desfăcut scrisoarea și a început să o citească. Nimic neobișnuit la început, fetița dorea jucării și dulciuri. Apoi surpriză… Fetița scrisese o listă de cadouri pe care dorea ca Moș Crăciun să le aducă părinților. În dreptul tatălui era scris pantofi și un costum. Asta ar fi însemnat ca tatăl să primească daruri mai valoroase decât fetița, ori Moșul nu făcuse niciodată așa ceva, și era decis să nu abdice de la principiile lui nici în acest an. Luase hotărârea chiar să-i aducă fetiței mai multe daruri decât trecuse ea pe listă. Sigur că tatăl ar fi avut probabil nevoie de costum și pantofi noi, dar nu era momentul, altele erau acum prioritățile. Moș Crăciun știa că tatăl va înțelege situația, dar se temea să nu o dezamăgească cumva pe fetiță, pentru că ar fi fost tare amărât dacă s-ar fi întâmplat acest lucru.

Acest lucru nu s-a întâmplat însă, și, ca orice poveste de Crăciun, și povestea mea a avut un final fericit. Fetița a desfăcut cu emoție cadourile și a fost foarte bucuroasă că i s-au îndeplinit dorințele acceptând, cu seninătate, faptul că părinții nu vor fi niciodată prioritari pentru Moș Crăciun.

Acest articol a fost publicat în Universul copilariei și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s